Greenwashing-ului – afirmațiile precum „eco”, „verde” și „sustenabil” intră sub lupa noilor reguli

Act european: Directiva (UE) 2024/825
Act de transpunere în România: OUG nr. 18/2026

Data aplicării în România: 27 septembrie 2026

 → Domeniu: comunicările comerciale adresate consumatorilor — etichete, ambalaje, site-uri, magazine online, reclame, materiale promoționale și social media.

Important: acest material analizează regulile deja adoptate prin Directiva (UE) 2024/825 și transpuse în România. Propunerea distinctă cunoscută drept Green Claims Directive este încă în procedură legislativă și nu trebuie prezentată drept act definitiv aplicabil.

Ce este greenwashing-ul?

Greenwashing-ul sau dezinformarea ecologică apare atunci când o companie creează, prin cuvinte, imagini, simboluri ori prezentarea generală, impresia că un produs sau o activitate are beneficii de mediu mai mari decât cele care pot fi demonstrate în realitate.
Afirmația nu trebuie să fie neapărat scrisă. Poate rezulta și din:

• culori predominant verzi;
• frunze, copaci, apă sau peisaje naturale;
• simboluri care seamănă cu certificări;
• denumirea produsului ori a unei colecții;
• imagini și text folosite împreună;
• formulări orale sau audiovizuale.

Noua definiție introdusă în legislația românească acoperă orice mesaj sau reprezentare voluntară — text, imagine, simbol, marcă ori denumire — care afirmă sau sugerează că un produs, o marcă ori un comerciant:

• are un impact pozitiv asupra mediului;
• nu are impact asupra mediului;
• este mai puțin dăunător decât alte produse sau firme;
• și-a îmbunătățit impactul de mediu în timp.

Ce s-a schimbat? → Directiva modifică normele europene privind practicile comerciale neloiale și protecția consumatorului. În România, noile reguli au fost introduse în Legea nr. 363/2007.

Modificarea principală este că anumite practici devin:

→ interzise în orice situație,
→ autoritatea nu mai trebuie să demonstreze, pentru fiecare caz, întregul mecanism prin care consumatorul a fost indus în eroare.

În această „lista neagră” se regăsesc:

 • folosirea unor afirmații generice de mediu fără o performanță excelentă recunoscută;
 • extinderea unei caracteristici limitate asupra întregului produs ori asupra întregii companii;
 • afirmațiile climatice despre un produs bazate pe compensarea emisiilor;
 • prezentarea unei obligații legale comune tuturor produselor drept avantaj distinctiv.

Alte situații → pot deveni înșelătoare în funcție de formulare, dovezi, context și influența asupra deciziei consumatorului. Aici intră:

 • caracteristicile de mediu ale produsului;
 • reciclabilitatea;
 • durabilitatea;
 • comparațiile dintre produse;
 • obiectivele ecologice viitoare;
 • beneficiile de mediu irelevante sau fără legătură reală cu produsul.

Calendarul aplicării

26 martie 2024 → Directiva (UE) 2024/825 a intrat în vigoare la nivel european.
26 martie 2026 → România a publicat OUG nr. 18/2026, prin care a introdus noile reguli în Legea nr. 363/2007 și în legislația privind drepturile consumatorilor.
27 septembrie 2026 → Noile dispoziții devin aplicabile în România.

Ce trebuie să reții → firmele nu ar trebui să aștepte luna septembrie pentru a începe verificarea. Etichetele, ambalajele și materialele promoționale necesită timp pentru revizuire, aprobare, retipărire și înlocuire.

Cui i se aplică?

Regulile se aplică firmelor din lanțul alimentar care promovează, prezintă sau vând produse și servicii către consumatori.

……….inclusiv  •  agențiile de publicitate și persoanele care realizează materiale în numele comercianților.

Legea nr. 363/2007 se aplică → practicilor comerciale desfășurate înainte, în timpul și după o tranzacție cu un consumator. Noțiunea de practică comercială include publicitatea, comercializarea, prezentările și omisiunile legate de promovarea ori vânzarea unui produs.

Pe lângă cele de mai sus, directiva vizează și →

1) Afirmațiile generice de mediu

Afirmații formulate în scris, verbal sau audiovizual, pentru care explicația concretă nu este prezentată clar și vizibil pe același suport. Exemplele oferite de directivă includ:

• „prietenos cu mediul”;
• „respectuos față de mediu”;
• „verde”;
• „benefic pentru natură”;
• „ecologic”;
• „sigur pentru mediu”;
• „benefic pentru climă”;
• „cu emisii reduse de carbon”;
• „eficient energetic”;
• „biodegradabil”;
• „bioprodus”. Sunt vizate și formulările similare care creează impresia unei performanțe excelente de mediu.

→ Sunt toate aceste cuvinte automat interzise?

Nu în orice context.
Afirmația generică poate fi utilizată numai dacă firma poate demonstra o performanță de mediu excelentă recunoscută, relevantă pentru afirmația făcută.

Această performanță poate rezulta, de exemplu, din:
 • eticheta ecologică UE;
 • un sistem de etichetare ecologică EN ISO 14024 recunoscut oficial;
 • cea mai bună performanță într-o anumită categorie, potrivit legislației UE aplicabile.

→ Cum poate fi evitat caracterul generic?

Explicația trebuie să fie:
 • concretă;
 • clară;
 • vizibilă;
 • pe același suport cu afirmația.

Directiva oferă exemplul: avem 2 formulări
Una – Problematic: „Ambalaj favorabil climei.”
Cealaltă – Mai precisă: „100% din energia utilizată pentru producerea acestui ambalaj provine din surse regenerabile.”

Explicație → A doua formulare nu mai este generică, dar trebuie în continuare să fie adevărată, demonstrabilă și neînșelătoare.

→ Atenție: un link ascuns în subsolul site-ului sau un cod QR nu repară automat o afirmație vagă afișată mare pe ambalaj. Explicația esențială trebuie să fie suficient de clară și vizibilă pe același suport.

2) Nu mai ai voie să extinzi o calitate limitată asupra întregului produs

Devine interzisă afirmația despre întregul produs sau întreaga companie atunci când avantajul se referă doar la o componentă, la ambalaj ori la o activitate limitată.

Exemple:
Problematic: „Produs realizat din material reciclat” → când doar ambalajul este realizat din material reciclat.
Mai corect: „Ambalajul conține 80% plastic reciclat.”

Problematic: „Compania noastră utilizează exclusiv energie regenerabilă.” → când afirmația este adevărată doar pentru o fabrică, iar alte puncte de lucru utilizează combustibili fosili.
Mai corect: „Fabrica din Brașov utilizează exclusiv energie electrică provenită din surse regenerabile.”

Afirmația trebuie să indice exact:
✓ ce parte a produsului este vizată;
✓ ce locație este vizată;
✓ ce procent este relevant;
✓ în ce etapă a activității se aplică.

3) Afirmațiile climatice și compensarea emisiilor

Din 27 septembrie 2026 devin interzise afirmațiile potrivit cărora un produs are un impact climatic neutru, redus sau pozitiv atunci când concluzia se bazează pe compensarea emisiilor în afara lanțului valoric al produsului.

Exemple de afirmații vizate:
 • „neutru climatic”;
 • „carbon neutral”;
 • „pozitiv din punct de vedere al emisiilor de carbon”;
 • „emisii nete zero pentru climat”;
 • „compensat climatic”;
 • „impact redus asupra climei”;
 • „amprentă limitată de CO₂”.

Aceste expresii nu pot fi atribuite produsului doar pentru că firma cumpără credite de carbon sau finanțează un proiect de compensare în altă parte.

Ce rămâne posibil?

Compania poate comunica, în mod corect și neînșelător, faptul că:
→investește într-un proiect de mediu;
→achiziționează credite de carbon;
→finanțează împăduriri;
→susține reducerea emisiilor într-un alt proiect.

Dar nu trebuie să transforme automat această investiție într-o afirmație că produsul în sine este „neutru climatic”.
Afirmațiile climatice despre produs trebuie să se bazeze pe impactul real al ciclului său de viață, nu doar pe compensări externe.

4) Obiectivele viitoare de mediu

Afirmații precum ce de mai jos nu pot rămâne simple promisiuni publicitare:
 • „vom deveni neutri climatic până în 2030”;
 • „vom elimina plasticul până în 2028”;
 • „100% ambalaje sustenabile până în 2030”;
 • „zero emisii până în 2040”

Pentru a fi credibile, ele trebuie să fie susținute prin:
 • angajamente clare;
 • obiective publice;
 • ținte măsurabile și încadrate în timp;
 • un plan detaliat și realist;
 • resurse alocate;
 • etape intermediare;
 • verificare periodică de către un expert terț independent;
 • publicarea rezultatelor verificării pentru consumatori.

Exemplu de risc
O companie scrie: „Până în 2030 vom avea zero deșeuri.” → dar nu are: definiția deșeurilor incluse; an de referință; indicatori; buget; responsabili; calendar; verificare externă.
Afirmația poate fi considerată înșelătoare chiar dacă este prezentată drept obiectiv și nu drept performanță deja realizată

6) Etichetele și simbolurile de sustenabilitate

Nu orice frunză verde, emblemă ori „sigiliu eco” poate fi creat intern și pus pe ambalaj.

Din 27 septembrie 2026 este interzisă afișarea unei etichete de durabilitate dacă aceasta:
✓ nu se bazează pe un sistem de certificare;
✓ și nu este stabilită de o autoritate publică.

Ce înseamnă sistem de certificare? → În esență, trebuie să existe:
 • criterii publice;
 • acces transparent și nediscriminatoriu;
 • cerințe elaborate cu implicarea experților și părților relevante;
 • proceduri pentru neconformități;
 • posibilitatea retragerii ori suspendării etichetei;
 • verificare obiectivă de către o parte terță independentă.

Exemple problematice
 • un logo propriu „Alegere verde” creat de producător;
 • o frunză într-un cerc care seamănă cu o certificare;
 • „Standard Eco Premium” fără organism independent;
 • o emblemă internă acordată tuturor produselor din portofoliu;
 • un simbol „100% sustenabil” fără criterii publice și audit extern.

Ce poate fi utilizat?
→ Etichete stabilite de autorități publice;
→ Etichete bazate pe sisteme reale de certificare;
→ Mărci de certificare care respectă cerințele aplicabile;
→ Forme suplimentare pentru produsele alimentare utilizate în condițiile articolului 35 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

7) Comparațiile dintre produse

Afirmații precum:

 • „cu 30% mai puțin plastic”;
 • „mai sustenabil decât produsul convențional”;
 • „cea mai verde alternativă”;
 • „emisii mai mici decât alte mărci”
  → trebuie să poată fi înțelese și verificate.

Consumatorului trebuie să îi fie disponibile informații despre:
 • metoda și produsele de comparație;
 • furnizorii ori mărcile vizate;
 • perioada analizată și / sau indicatorii utilizați;
 • modalitatea de actualizare a informațiilor.

Concluzie: Comparațiile trebuie să fie obiective, să privească produse care îndeplinesc aceeași funcție și să folosească ipoteze și metode comune.

Exemplu
1) Insuficient  → „Ambalaj cu 40% mai puțin plastic.”  → este insuficient deoarece: Nu se precizează: față de ce ambalaj; din ce perioadă; pentru ce gramaj; dacă sunt comparate ambalaje cu aceeași funcție.
2) Mai transparent  → „Ambalajul conține cu 40% mai puțin plastic decât ambalajul de 500 g utilizat de compania noastră în anul 2022, calculat prin raportarea masei ambalajului la aceeași cantitate de produs.”  → Și această formulare trebuie susținută documentar.

7) Comparațiile dintre produse

Beneficiile irelevante nu trebuie prezentate drept avantaje

Poate fi înșelătoare publicitatea unui beneficiu care:
 • nu este legat de produs;
 • nu diferențiază oferta;
 • îl face pe consumator să creadă că produsul este superior fără un motiv real.

Exemple în sectorul alimentar:

  → „fără substanța X”, deși substanța respectivă este interzisă legal pentru întreaga categorie;
  → „respectă legislația UE” prezentat drept avantaj special;
  → „ambalaj sigur pentru alimente”, deși aceasta este o cerință legală de bază.

concluzie: prezentarea unei cerințe legale obligatorii pentru toate produsele din categorie drept caracteristică distinctivă este inclusă în lista practicilor interzise.

Ce înseamnă toate acestea pentru industria alimentară?

A) Etichete și ambalaje

Trebuie verificate:
 • mențiunile „eco”, „verde”, „sustenabil”;
 • afirmațiile despre reciclabilitate și biodegradabilitate;
 • declarațiile privind procentul de material reciclat;
 • afirmațiile despre reducerea plasticului;
 • logourile și simbolurile verzi;
 • afirmațiile climatice;
 • mesajele despre aprovizionare responsabilă;
 • afirmațiile despre ambalaj și cele despre produs.

B) Produse ecologice

  → Termenul „ecologic” este deja reglementat distinct pentru produsele agroalimentare ecologice.
  → Noile reguli nu înlocuiesc cerințele specifice certificării ecologice.
  → O companie nu trebuie să presupună că utilizarea liberă a unor expresii asemănătoare este permisă doar pentru că produsul are o imagine „naturală”.

C) Retail și magazine online

Afirmația trebuie verificată: în titlul produsului; descriere; filtre; imagini; bannere; comparații; textele furnizate de producător și republicate de comerciant.

D) HORECA

Pot fi relevante formulări precum:

 • „meniu sustenabil”;
 • „restaurant zero waste”;
 • „livrare verde”;
 • „ingrediente obținute responsabil”;
 • „ambalaj 100% biodegradabil”;
 • „carbon neutral delivery”.
 → Fiecare trebuie analizată în funcție de sensul transmis consumatorului și de dovezile existente.

Ce documente ar trebui să existe?

Nu există un singur „dosar Green Claims” prevăzut în mod expres pentru toate firmele. Totuși, o companie prudentă ar trebui să poată demonstra rapid baza fiecărei afirmații.

O regulă internă foarte utilă:  → Pentru fiecare afirmație, firma trebuie să poată răspunde la cinci întrebări:

✓ Ce afirmăm?
✓ La ce parte a produsului sau activității ne referim?
✓ Care este dovada?
✓ Este dovada actuală și verificabilă?
✓ Înțelege consumatorul corect limitele afirmației?

Sancțiuni și amenzi

Practicile privind greenwashing-ul intră în sistemul sancționator al Legii nr. 363/2007. În funcție de tipul faptei, dimensiunea comerciantului, repetarea încălcării și amploarea acesteia, pot exista:

 • amenzi contravenționale;
 • măsuri de încetare a practicii;
 • măsuri de remediere pentru consumatori;
 • amenzi pentru nerespectarea măsurilor dispuse;
 • sancțiuni mai mari pentru încălcări repetate;
 • sancțiuni raportate la cifra de afaceri pentru încălcările pe scară largă sau cu dimensiune europeană.

Pentru încălcări pe scară largă, legea permite amenzi între 0,1% și 4% din cifra de afaceri anuală realizată în România. Dacă informațiile privind cifra de afaceri nu sunt disponibile, amenda poate fi între echivalentul în lei a 200.000 și 2 milioane de euro.

Legea prevede și sancțiuni între 5.000 și 200.000 lei pentru repetarea unor încălcări în două acțiuni distincte și amenzi între 50.000 și 100.000 lei pentru nerespectarea anumitor măsuri de remediere dispuse.

Atenție:
  → cuantumul concret nu se stabilește doar în funcție de cuvântul folosit pe etichetă.
  → Contează încadrarea juridică, gravitatea, durata, impactul, cifra de afaceri, repetarea faptei și întinderea încălcării.

Pe lângă sancțiune, compania poate suporta:
  → retragerea sau modificarea ambalajelor;
  → oprirea unei campanii;
  → retipărirea materialelor;
  → eliminarea afirmațiilor de pe site;
  → reclamații ale consumatorilor;
  → costuri reputaționale;
  → litigii sau solicitări de despăgubire.

Ce se întâmplă cu produsele și ambalajele deja tipărite?

Comisia Europeană a publicat în iunie 2026 un document de întrebări și răspunsuri și a anunțat o abordare comună a autorităților din rețeaua CPC pentru situațiile de „stoc vechi”.

Aceasta este o zonă care trebuie tratată atent. Nu este prudent să se afirme automat că:   → toate ambalajele tipărite înainte de 27 septembrie pot fi utilizate fără limită sau că toate trebuie distruse în ziua aplicării.

Situația depinde de:
 • momentul producerii;
 • introducerea pe piață;
 • rolul firmei;
 • tipul afirmației;
 • orientările autorităților competente;
 • eventualele măsuri naționale de aplicare.

Recomandare practică → Firma trebuie să inventarieze din timp:
 • cantitatea de ambalaje existente;
 • afirmațiile de pe acestea;
 • ritmul de consum al stocului;
 • termenul în care poate modifica grafica;
 • costul retipăririi;
 • riscul juridic al fiecărei afirmații.

Checklist de conformitate

→ Inventarierea comunicărilor
☐ Am verificat etichetele produselor?
☐ Am verificat ambalajele secundare și de transport?
☐ Am verificat paginile produselor din magazinul online?
☐ Am verificat site-ul companiei?
☐ Am verificat reclamele și postările social media?
☐ Am verificat cataloagele, broșurile și materialele distribuitorilor?
☐ Am verificat sloganurile și denumirile comerciale?
→ Afirmațiile generice
☐ Folosim „eco”, „verde”, „sustenabil”, „biodegradabil” sau expresii similare?
☐ Afirmația este explicată clar și vizibil pe același suport?
☐ Putem demonstra o performanță de mediu relevantă?
☐ Afirmația este mai largă decât dovada deținută?
→ Domeniul afirmației
☐ Este clar dacă afirmația privește produsul, ambalajul, fabrica sau compania?
☐ Am evitat să extindem o caracteristică limitată asupra întregului produs?
☐ Procentele și cantitățile sunt indicate clar?
→ Climat și carbon
☐ Folosim „carbon neutral”, „neutru climatic” sau expresii similare?
☐ Afirmația se bazează pe impactul real al produsului?
☐ Folosim compensări externe pentru a declara produsul neutru?
☐ Comunicăm distinct investițiile în proiecte de compensare?
→ Obiective viitoare
☐ Avem un plan public și realist?
☐ Există obiective măsurabile și termene?
☐ Au fost alocate resurse?
☐ Există verificare periodică independentă?
☐ Rezultatele verificării sunt puse la dispoziția consumatorilor?
→ Etichete și certificări
☐ Eticheta este stabilită de o autoritate publică sau de un sistem de certificare?
☐ Criteriile sunt publice?
☐ Certificarea este valabilă?
☐ Organismul de verificare este independent?
☐ Produsul respectă în continuare criteriile?
→ Comparații
☐ Este indicat produsul de referință?
☐ Metoda de calcul este documentată?
☐ Produsele comparate au aceeași funcție?
☐ Perioada și datele de referință sunt clare?
☐ Informația este actualizată periodic?
→ Procedură internă
☐ Avem o persoană responsabilă pentru aprobarea afirmațiilor?
☐ Marketingul solicită aviz înainte de publicare?
☐ Păstrăm documentele justificative?
☐ Revizuim periodic afirmațiile?
☐ Avem un plan pentru modificarea ambalajelor neconforme?

Recomandările Standard Alimentar

→ Înainte de aplicarea noilor reguli, verifică toate afirmațiile de mediu folosite în etichete, ambalaje, site, materiale promoționale și rețele sociale și asigură-te că fiecare poate fi justificată cu dovezi clare.

→ În multe situații, o exprimare mai precisă și documentată este suficientă pentru a reduce riscul de neconformitate.

Întrebări frecvente

Din 27 septembrie 2026 nu mai pot folosi deloc cuvântul „eco”?
Nu automat. Utilizarea depinde de sens, context, domeniul afirmației și de existența unei performanțe excelente recunoscute. Produsele ecologice certificate rămân supuse și legislației lor specifice.

„Reciclabil” este interzis?
Nu ca termen în sine. Trebuie însă să fie adevărat, demonstrabil și să nu creeze o impresie mai largă decât realitatea.

Pot folosi expresia „ambalaj sustenabil” dacă ambalajul conține material reciclat?
Afirmația „sustenabil” este foarte largă. Faptul că există material reciclat poate să nu fie suficient pentru a susține toate implicațiile termenului. O formulare exactă privind procentul de material reciclat este, de regulă, mai clară.

Pot pune un simbol cu o frunză verde creat de companie?
Dacă simbolul funcționează ca etichetă de durabilitate sau creează impresia unei certificări, poate intra sub interdicțiile aplicabile etichetelor fără sistem de certificare.

Pot spune că produsul este „carbon neutral” dacă am cumpărat credite de carbon?
Nu atunci când neutralitatea produsului este fundamentată pe compensări externe. Poți comunica investiția în proiectul de compensare separat și fără a induce în eroare.

Regulile se aplică doar etichetelor produselor?
Nu. Se aplică practicilor comerciale adresate consumatorilor, inclusiv publicității, magazinelor online și comunicărilor comerciale digitale.

Ce autoritate verifică în România?
Regulile sunt integrate în Legea nr. 363/2007 privind practicile comerciale incorecte, aflată în domeniul protecției consumatorilor. În funcție de afirmație, pot deveni relevante și alte autorități sau acte sectoriale.

Trebuie să elimin imediat ambalajele vechi?
Nu se poate răspunde generic. Trebuie analizată situația stocurilor, momentul introducerii pe piață și orientările autorităților pentru „old stock”.

Surse oficiale

✓ Directiva (UE) 2024/825 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 februarie 2024.
✓ OUG nr. 18/2026 pentru modificarea Legii nr. 363/2007 și transpunerea Directivei (UE) 2024/825.
✓ Legea nr. 363/2007, forma consolidată aplicabilă de la 27 septembrie 2026.
✓ Pagina Comisiei Europene privind consumul sustenabil și întrebările și răspunsurile din 30 iunie 2026.
✓ Dosarul legislativ european privind propunerea Green Claims Directive.